ARTUR SILVESTRI (19 martie 1953 – 30 noiembrie 2011)

a fost comemorat, la 3 ani de la plecarea spre eternitate, ca persoană şi ca important om de cultură: scriitor, critic literar, istoric şi filosof al culturii

• Pomenirea creştinească

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, la Mânăstirea Pasărea, în biserica mare şi la mormântul lui Artur Silvestri a fost oficiată slujba de pomenire creştinească. Au participat, pe lângă soţia sa, Mariana Brăescu Silvestri, rude, prieteni, scriitori care nu l-au uitat şi cărora timpul, distanţa, starea sănătăţii le-a permis să fie prezenţi şi fizic, nu numai cu gândul la acest moment. Au urmat rugăciunile  de pomenire de la sediul Fundaţiei Artur Silvestri şi al ARP, discuţii, amintiri despre Artur Silvestri şi , bineînţeles, tradiţională masă de pomenire. Dumnezeu să-l odihnească în pace  şi să-l răsplătească în ceruri! a fost gândul tuturor pentru cel plecat spre eternitate.

• Evenimentul literar comemorativ : lansarea volumului Universul lecturilor fericite de Artur Silvestri

Duminică, 27 noiembrie 2011, ora 13, la Târgul de carte  GAUDEAMUS 2011, a  avut loc lansarea primului volum din seria de critică literară publicată de Artur Silvestri în presa literară în perioada 1973- 1989 şi pe care soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri o editează acum,  adunată în cărţi.

Astfel, volumul Universul lecturilor fericite, lansat acum, este primul din această serie a fost prezentat chiar de  Mariana Brăescu, care, stăpânindu-şi emoţiile, a vorbit despre  personalitatea şi persoana Artur Silvestri, despre munca, intensa activitate literară, afirmarea sa critică categorică, din tinereţe, în peisajul literar românesc,  despre greutăţile pe care le întâmpina, dar şi despre proiectul unui vast studiu – aproape o istorie literară – în care dorea să integreze cronicile, eseurile, toate articolele de critică literară publicate. Proiect care, din nefericire, a rămas doar un vis, Artur Silvestri fiind lipsit de bucuria de a-şi vedea volumele tipărite. De aceea, a spus Mariana Brăescu, a declanşat acest proiect editorial care debutează cu volumul Universul lecturilor fericite şi se va strădui să-l ducă la capăt împotriva tuturor dificultăţilor, cu toată grija şi responsabilitatea cu care a coordonat şi editarea volumului deja tipărit, cu titlul care fusese ales chiar de autor. Cei prezenţi – scriitori, critici literari, jurnalişti, profesori de literatură, bibliotecari, un grup de elevi, alţi cititori, iubitori de literatură, au răsplătit generos cu aplauze expunerea.

În continuare, Teodora Mîndru, redactorul de carte, a vorbit despre partea tehnică, de lucru efectiv, de procesul îndelung şi dificil de documentare, de identificare şi redare fidelă şi corectă a scrierilor critice ale lui Artur Silvestri şi despre echipa (coordonator administrativ Maria Anghel, coperta- Corina Rezai, documentare Georgeta Dencu şi Cristina Bunea, tehnoredactare şi corectură Mîndru Vlad Alexandru) şi colaboratorii de la bibliotecile publice cu care a lucrat sub coordonarea generală a editorului Mariana Brăescu. Teodora Mîndru a arătat că dificultăţile de documentare au convins-o şi mai mult că singura cale de a pune în legătură specialiştii şi cititorii cu opera critică a lui Artur Silvestri este publicarea cărţilor, ceea ce este un îndemn pentru a munci în continuare în acest proiect.

Înainte de final, o surpriză pentru cei prezenţi a fost scurta prezentare a albumului ARTUR SILVESTRI: Bukuria e botës së njohur, de fapt, albumul- jurnal al lui Artur Silvestri, Frumuseţea lumii cunoscute. Zile de neuitat, tradus în limba albaneză de către poetul Baki Ymeri, ajutat de dr.Lucian Topciu, amândoi fiind prezenti la lansare.

În încheiere, toţi cei prezenţi la lansare au primit în dar, de la d-na Mariana Brăescu, volumul Universul lecturilor fericite, cu autograf personal.

Standul Editurii CARPATHIA a oferit şi dumincă, la fel ca în toate zilele Târgului GAUDEAMUS, cărţi în dar iubitorilor de carte care l-au vizitat.

Din vol Universul lecturilor fericite

Nimic nu ar fi putut prevesti în Iosif Vulcan (1841-1907) spiritul modern care se iveşte de pretutindeni în compoziţia lui culturală. Fiu de cleric unit, dintr-o familie cărturărească şi cu izbăvitoare vederi conservatiste, cu frica lui Dumnezeu, omul intrase la 10 ani într-un gimnaziu praemostratens orădean, făcând apoi dreptul şi ştiinţele de stat la Pesta (1859-1863). La nici douăzeci de ani tăbărâse pe jurnalistică (în Telegraful român, Gazeta Transilvaniei, Amicul şcoalei şi în câte altele). Nu trecuse de 22 de ani când publica o gazetă Umoristul (1863), apoi alta, Gura satului (1867) şi, în fine, Familia, al cărei patriarh va fi vreme de mai bine de 40 de ani. Un unchi budapestan, cu relaţii, îl introduse, mai dinainte în presa maghiară: bolnav de gazetărie, Iosif Vulcan nu ierta nimic. El este printre primii jurnalişti români profesionişti, ştiind aproape totul în materie de ziar, culegând ştiri în fuga trăsurii şi a trenului, însemnând, cu hârtia pe genunchi ori pe podul palmei, aşezând notele în calandru, cu hainele pline de cerneala tipografiei ca un fochist de funinginea locomotivei. Acest americănesc stil de viaţă, care nu mai este acela al gazetarului din era poştalioanelor, e tot ce poate fi mai inteligibil pentru omul modern.             >>>>

Scriu aceste rânduri la câteva ceasuri după ce am aflat de naşterea în cer a celui mai prolific dramaturg român din toate timpurile (140 de pies

 În această mărturisire nu era nici urmă de sarcasm, ci doar o tristeţe cvasimetafizică, o adiere de sceptic mântuit. Paul Everac avea în vedere, înainte de toate, faptul că el era mai vârstnic cu aproape 20 de ani decât Adrian, buzduganul de purpură al unei generaţii hăruite de Dumnezeu cu belşug de talent, demnitate naţională, rectitudine civică şi morală, bucurii celeste, uneori, şi, desigur, suferinţă cât putea duce… >>>>

Ambele volume îi au ca editori pe Eva Leonte şi Dan Shafran şi au apărut la editura Tranan. >>>>

De menţionat este faptul că în cadrul Asociaţiei Culturale “George Radu Melidon” fiinţează   Societatea Culturală cu acelaşi nume, având ca membri fondatori personalităţi de marcă: psiholog Emilia Ţuţuianu , prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, ing. Doru Măndăşescu, prof. Gh. A. M. Ciobanu, prof. dr. Vasile Uraschi, arhim. Ciprian Ignat, pictor Iosif Haidu, prof. Cecilia Bănică-Pal,  jurist Emilia Silvia Popa, prof. Violeta Lăcătuşu, prof. Dana Vega, bibliotecar Cristina Panaite, ing. Felicia Dumbravă, prof. Elena Drăghiceanu,   ec. Valerian Chiriac. >>>>

În continuare scriitorul Gavril Moisa a vorbit despre activitatea preşedintelui Ligii Scriitorilor Români la Arad, care a primit Diploma de Excelenţă a Universităţii ”Vasile Goldiş “, dând citire laudatio semnat de rectorul acestei prestigioase instituţii academice, prof.univ. dr. Aurel Ardelean, care spunea:”Stimate Domnule Alexandru Florin Ţene, apreciind impresionanta operă literară, publicată în numjeroase volume şi reviste literare din ţară şi din străinătate, contribuţia adusă culturii române prin înfiinţarea Ligii Scriitorilor din România, >>>>

„Scrisori netrimise”, Editura Fundaţiei Culturale Antares, Galaţi

Marţi, 08 noiembrie 2011, de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia a găzduit un eveniment cultural în care muzica şi literatura au adunat în jurul lor iubitori ai artei.

Evenimentul a fost deschis de un recital de flaut şi pian, avându-le ca protagoniste pe interpretele Teodora Ducariu (flaut) şi dr. Verona Maier (pian), profesoară la Academia Naţională de Muzică din Bucureşti. Piesele interpretate au fost trei sonate pentru flaut şi pian de Otar Taktakishvilli, Francis Poulenc şi Lowell Liebermann. >>>>

Am dorit ca debutul meu în dramaturgie, respectiv lansarea volumului de teatru “MINIONA”, (dramă în trei acte), Editura Arefeana, 2011, să reprezinte pentru mine o sărbătoare, o întâlnire de suflet între cei cu dragoste de cultură, de frumos. De asemenea, am ţinut ca lansarea să aibă loc în octombrie, luna în care m-am născut, astfel sărbătoarea să fie şi mai semnificativă pentru mine.

Invitaţi de onoare şi prezentatori ai cărţii au fost: distinsul poet Radu Cârneci, dramaturgul şi romancierul Emil Lungeanu, poetul şi romancierul Mihai Antonescu, scriitorul şi editorul Ion C. Ştefan, scriitorul şi criticul literar Geo Călugăru, poeta Florica Gh. Ceapoiu, poeta şi traducătoarea Paula Romanescu, scriitoarea Teodora Moţet, poeta Victoria Milescu, Directorul fondator al revistei Climate Literare – scriitorul Ion Iancu Vale, critic de artă şi profesoară de română Steliana Neagu, poetul Petru Solonaru, scriitorul Theodor Răpan, Preşedinta Ligii Scriitorilor Filiala Bucureşti – Elisabeta Iosif, epigramistul Gheorghe Grosu, >>>>

100 de ani de la naştere

Maria Lătăreţu s-a născut la 7 noiembrie 1911 într-o casă sărmană cu două camere, într-o familie de lăutari cu 16 copii: “Cand am deschis ochii pe lume m-am pomenit într-o căsuţă mică şi săracă, cu două încăperi. Acuma nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în gradină aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă gradină din Bălceşti. “

La 12 ani cânta deja într-un taraf din Novaci. La 16 ani devine solista principală a tarafului Tică Lătăreţu. Acesta îi devine soţ. Viaţa de familie însă a fost una dureroasă. Cinci copii din şase născuţi îi mor, un singur băiat supravieţuieşte. >>>>

Si de fapt Effingham Grant, fondatorul familiei, este cel care a donat terenul cimitirului…care dateaza dela cca 1870…mormantul mentionat putand fi considerat al ctitorilor…
A fost un mare inginer Robert Grant, specializat in constructii cai ferate, colaborator apropiat al lui A.Saligny si care a construit multe cai ferate cu poduri si tunele, dar si Min.Agriculturii, Casa Armatei si Palatul Parlamentului din Dealul Patriarhiei…
Mormantul se afla la cca 100 m in linie dreapta de vechiul Pod Grant… >>>>

De atunci, evoluţia activităţii sale a cunoscut o ascensiune dramatică.

La gama largă de preocupări s-a adaugat încă una căreia în ultimii ani Dr. Frei i-a dedicat o mare parte a timpului său: pictura. >>>>

“Am crezut ca pictura si tapiseria  sint doua regine care nu pot sta pe acelas tron” marturiseste Serbana Dragoescu intr-o emisiune  de televiziune consacrata ei. E adevarat ca pictura si tehnica tesutului presupun tehnici foarte diferite, dar ambele sunt in ultima instanta suporturi ale expresiei estetice, cerind inventivitate, deschidere spre experiment, disponibilitate ideatica.  Din relatarea prietenului meu am inteles ca e vorba de un talent complex, liber de orice constringeri sau comenzi, imun la orice fel de compromisuri in viata si creatie. >>>>

O scrisoare regăsită… parţial

 Fericită ideea de a plasa pe fundalul scenei , la premiera Teatrului Naţional cu O scrisoare pierdută, a unui text scris de marele dramaturg. Un text ce ilustrează odată în plus genialitatea lui Caragiale,capacitatea sa de a pătrunde în adâncul fiinţei românilor, atenţionându-i asupra tarelor profunde moştenite sau dobândite, ce le sunt specifice.

 Să pui în scenă O scrisoare pierdută îţi trebuie pe lângă  mult curaj, să nu zic inconştienţă, având în vedere  uriaşele montări datorate lui Sică Alexandrescu şi Liviu Ciulei, cu interpreţi uriaşi, precum: Ion Talianu, Grigore Vasiliu Birlic,Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu, Carmen Stănescu, Rebengiuc, Marian Mihuţ, Dem Rădulescu etc.  şi o trupă omogen valoroasă, în măsură să susţină textul şi să se contrapună meritoriu amintirii celor de dinaintea  lor. Fireşte această ultimă observaţie este valabilă doar pentru cei ce au văzut pe scenă sau pe Internet marile spectacole  despre care am vorbit. >>>>

Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost  poet şi matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. >>>>

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeş, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. >>>>

Radu Cioculescu (n. 20 februarie 1901 – d. 6 ianuarie 1961), muzicolog, eseist, scriitor (primul traducător al lui M. Proust în limba română). Născut la Turnu-Severin,  Radu Cioculescu este fratele mai mare al criticului Șerban Cioculescu. În Primul Război mondial a fost cercetaş.   După război, se înscrie la Facultatea de Chimie, unde se distinge printr-o solidă capacitate ştiinţifică. Întrerupe cariera ştiinţifică dedicându-se studiului muzicii la Viena. Subdirector al Operei bucureştene, în 1934, este numit director adjunct al Filarmonicii din Capitală. Între timp, se ocupă de publicistică şi critică muzicală. >>>>

Aron Cotruş (n. 2 ianuarie 1891, Haşag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961 La Mirada, California) a fost  diplomat şi scriitor român. A făcut parte din redacţia ziarelor cu caracter naţionalist “Românul” (Arad) şi “Gazeta Transilvaniei” (Braşov), dar a avut şi colaborări cu reviste de cultură: “Gândirea”, “Vremea”, “Libertatea” (Orăştie), “Iconar” (Cernăuţi), etc. În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legaţia României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în ţară a devenit ziarist în Arad, membru al Societăţii Scriitorilor Români şi director la biblioteca “Sămănatorul”. >>>>

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n. 16 aprilie 1879, Dideşti, Teleorman – d. 8 martie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română. S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău. >>>>

Mircea Gesticone (1902-1961),prozator,autor al romanului”Războiul micului Tristan”(1937),incursiune în imaginarul adolescentin,realizată  pe canaveaua unei intrigi de literatură poliţistă. >>>>

 Alexandru Kiriţescu (1888, Piteşti – 1961, Bucuresti). A fost un scriitor român interbelic care face parte din aceeaşi generaţie cu Victor Eftimiu şi Mihail Sorbul.Scriitor multilateral , el atacă problematica vieţii sociale contemporane lui în “trilogia burgheză”. Cea mai importantă piesă a sa a fost “Gaiţele”( 1932),atingând  linia de culme a virulenţei satirice moştenite de la Ion Luca Caragiale. In anii celui de-al doilea razboi mondial a scris Dictatorul . >>>>

George Mărgărit (27 ianuarie 1923, Tomeşti, judeţul Iaşi – 29 august 1961, Bârnova, judeţul Iaşi) este poet şi publicist. După absolvire este o scurtă perioadă asistentul lui G. Călinescu, care îl menţionează în compendiul Istoria literaturii române, în paragraful dedicat revistei „Jurnalul literar”, al cărei colabo­rator Mărgărit a fost: „înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiţie fantastică şi expresie amănunţit plastică”.Singurul volum al lui Mărgărit” Vulturii amiezii” (1971), apare postum. >>>>

Claudia  Millian (n. 21 februarie 1887 , Bucureşti – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română. În 1914 se căsătoreşte cu poetul simbolist Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie şi pictură. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soţul său la Cimitirul Bellu.

Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iaşi – d. 9 martie 1961, Bucureşti) a fost un romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român, Alături de Lucian Blaga, A. Maniu şi Gib Mihăescu întemeiază revista “Gândirea” în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul şi Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 şi al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940. Se afirmă ca romancier cu romanul “Întunecare” (1927-1928). >>>>

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Paşcani – d. 19 octombrie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. >>>>

Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin – d. 4 iunie 1961 Bucureşti) a fost  scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru şi traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata şcoala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră şi a petrecut un an şi şapte luni de închisoare la Jilava şi la Ghencea. După detenţie, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costeşti de lângă Târgu Frumos până în 1954. >>>>

Alexandru Tudor-Miu (n. 25 februarie 1901, Brazi, d. 24 iulie 1961, Câmpina) este un scriitor român care a cochetat cu avangardismul. Versurile lui Tudor traversează mai multe registre: unul eliptic, altul retoric, altul oniric, dar cel mai frecvent şi cu reusita cea mai importantă este cel erotic:
Incepand cu anii 30 ai veacului trecut,în viaţa culturală. a Câmpinei, în fruntea unui grup de  tineri avangardişti,se aflau doi poeţi Geo Bogza şi  Alexandru Tudor-Miu. >>>>

Şedinţa a fost deschisă de profesoara Antonia Bodea preşedinta cenaclului care a anunţa ordinea de zi , după care, aşa cum a intrat în tradiţie, a dat cuvântul scriitorului Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, care a făcut un bilanţ al activităţii acestei organizaţii profesionale, de pe teritoriul ţării şi din diasporă, în luna august.

A urmat medalionul literarf ”Memoria calendarului- Mircea Tudose şi Mircea Cărtărescu “. În cadrul acestuia Antonia Bodea a vorbit foarte detailat şi cu exemplificări semnificative despre autorul romanului ”Orbitor “.După care Maria Racolţea a susţinut un recital din poezia lui Mircea Cărtărescu. >>>>

 Provocarea a fost acceptata de un numar foarte mare de artisti plastici care au creat in aceasta “cheie” fara a face vreun compromis cu universul personal.al fiecaruia. O anumita  investitie emotionala  determinatade angajarea in acest experiment iesit din  comun e fireasca. La care se adauga amanuntul deloc neglijabil ca fac parte dintr-o zona culturala specifica. >>>>

 Dar cum opera finită este o realitate ce-şi are rădăcinile în plăsmuiri artistice anterioare, ea devine în mod necesar şi obiect de negare şi multiplă comparaţie. Aşa se încorporează trecutul glorios într-un prezent, la  care acesta din urmă ar vrea să nu i se cunoască pornirea, mersul.

Sigur, în cazul creaţiei ştiinţifice, azi, o asemenea pretenţie, demarcaţie nu este posibilă.

În artă, în mod deosebit în literatură, tăinuirea predecesorilor este ajutată de  particularităţile proprii, de cultură, de noua subiectivitate, inspiraţie -şi este trădată de înţelesurile identice ori foarte apropiate, de împrumuturile de cuvinte, de sinonime ce aduc confuzia, (chiar n-o să le cunoască autorii înţelesul la recitire), figurilor de stil ce le şedea mai bine acolo unde erau, sărăcia ideatică proprie, motive livreşti, modalităţi încercate de generaţii. >>>>